19. Luni sunt arțăgos

Oameni mici și mari - povești pentru copii

Daaa, vă spun o poveste despre ziua de luni și mersul la grădiniță, o poveste scrisă de Dridriana.

Luni sunt arțăgos

Astăzi este luni. Este ziua în care nu vreau să merg la grădiniță. Îmi bag capul sub plapumă și nici nu vreau să aud de ea. Aud, în schimb, ceasul deșteptător. Care sună și iar sună. Dar nu-mi pasă! Mă cuibăresc mai bine în pat și strâng din pleoape, sperând ca mama să uite de mine.

Ceasul deșteptător este cel mai mare dușman al omului. Părerea mea! Noi avem un ceas din acelea vechi, de tablă, împopoțonat cu două căpăcele rotunde de o parte și de alta a cadranului, ca niște urechi. Și zbârnâie întruna.

– Bună dimineața! se aude vocea mamei de undeva din apropiere.

– Hmmm…

Mama își face de lucru prin cameră. Vrea să mă trezească. Ea încă nu știe că eu nu merg la grădiniță. Nu, nu și iar nu! Am hotărât! Din fericire, ceasul s-a oprit din zbârnâit.

– Hai, copilaș, o nouă săptămână te așteaptă!

– Să aștepte! mormăi eu de sub plapumă.

– Soarele a ieșit azi de după nori. Te așteaptă și el!

– Îhî!

– Hai, că te întâlnești azi la grădiniță cu Mihai, prietenul tău de năzbâtii!

– Să se așeze frumos la coadă și să m-aștepte și el sănătos. Eu nu merg azi la grădiniță!

O aud pe mama deschizând fereastra. Apoi nu mai aud nimic până în momentul în care plapuma își ia zborul. Mama râde. Eu nu.

– Să știi că Doamnei îi este dor de tine.

– Mda, precis… la fel cum îi este dor și de Mihai, și de Smaranda, și de toți ceilalți copii din grupa mea. Cred că n-a putut dormi toată noaptea de atâta dor.

– Măi, da’ arțăgos mai ești în dimineața asta!

Offf!… Mă ridic cu greu din pat și mă duc spre baie. Cu ochii cârpiți de somn, las apa să curgă puțin, apoi închid robinetul. Din fericire, niciun strop nu a ajuns până la mine. Că doar n-o avea nimeni pretenția să mă și spăl acuma. Destul că m-am ridicat din pat!

....

Ascultă povestea!

Mai multe povești găsiți pe dridriana.ro

Ilustrație realizata de Alexandra Otilia Călin