Deve halka açık
[search 0]
Daha fazla
Download the App!
show episodes
 
Artwork

1
BURDUȘA's Podcast

BURDUȘA ADRIAN CONSTANTIN

Unsubscribe
Unsubscribe
Haftalık
 
Am creat acest cont de podcast-uri pentru a da posibilitatea cititorilor să asculte poemele așa cum le-am gândit eu. Transformarea poemelor într-o operă audio necesită o muncă uriașă și foarte mult timp. Și recunosc că nu totdeauna îmi iese ceea ce vreau să îmi iasă.Dar trebuie să spun că mă străduiesc să fac niște înregistrări de calitate și sper să fie apreciate ca atare.Deci, aici veți găsi poemele mele nu numai din cele 9 volume publicate, ci din ultimii 10 ani de scris.Sper să vă fie de ...
  continue reading
 
Andrei Neagu Show este un podcast în care povestesc despre lucrurile care mă pasionează sau care sunt de interes pentru mine și pentru cei care mă ascultă. Pentru că nu doresc să port un monolog, aduc ocazional alături de mine, invitați despre care vom afla mai multe în fiecare episod.
  continue reading
 
Loading …
show series
 
de joi și de noi unei leoaice și iar te iubesc nebunește cu-n tandru și veșted parfum și noaptea din patimi zorește și sensul se pierde pe drum trec vorbe ca sticlele goale calpe bătrâne și triste și lumea-și ridică din poale năravuri de pus în batiste mi-e vag deprimant și absurd rostul fără de tine și albul îmi pare cam crud și mă rătăcesc între …
  continue reading
 
Acest podcast este dedicat jumătății mele la trecerea pragului celor 55 de veri. Miruța este femeia care întruchipează destul de bine un personaj de genul Penelopei. Este, de departe, tot ce își poate dori un bărbat matur și căruia îi funcționează creierul la modul optim. Este un podcast în care veți regăsi 55 de doeme și poeme scrise și recitate d…
  continue reading
 
de albastru și de zbor 55 Miruței la împlinirea celor 55 de veri iubesc imperfect pătimaș și dement o femeie târzie-nflorită-n fereastră îmi împlânt rădăcini de albastru-n ciment și urmele-mi fierb de iubire albastră iubești desfrânat ireal și sabatic la capătul vieții e un țărm cât un basm tragi iubirea la mal cu putere de tragic și destinul devin…
  continue reading
 
Acesta este un podcast special care are la bază versuri scrise la finalul anului 2020 sub aceeași sub licența @ndrei filip ©onstantin burdușa™ .Versurile apar în istoriografia personală datat în 23 decembrie 2020. Recitarea și interpretarea aparține Miruței Mareș. Pe una din variante am folosit ca background înregistrarea cu Musical Aramaic renditi…
  continue reading
 
cuprins: 1. pre-facerea, 2. facerea 3. ridicând pleoapele peste facere 4. rugăciunea 5. rugăciunea de Întâmpinarea Domnului 6. când devii vis a rotund mirosind desenând alb pe alb Toate doemele fac parte din volumul de Doeme de dor și doară scrise de Miruța Mareş & Adrian Constantin Burdușa Support the show Support the show…
  continue reading
 
când devii vis a rotund mirosind desenând alb pe alb se făcea că erai tu împreună cu mine care erai pielea mea albă de zăpadă care era şi tu clocotitor pe dinlăuntru ca zborul rotund care topeai contururile mele cele desenate de mâna care poposea agale pe sunetele care veneam să fiu se făcea că pielea mea unduitoare de nisip era şi tu adulmecându-m…
  continue reading
 
rugăciunea de Întâmpinarea Domnului Doamne dă-mi ochiul cel ce mângâie aripile de cuvinte dă-mi mâna ce-l priveşte dinspre lut înspre slovă dă-mi spaima zorilor din pragul suspinului când din două lumini ce ne facem împletim aceeaşi umbra în setea frunzelor de toamnă în setea curcubeului de ploaie în setea cubului de sferă şi Doamne te rog Doamne n…
  continue reading
 
ruģăciune m-ai scris curgerii m-ai scris sângerii clătindu-ți gura uscată în ochiul de apă privirea ce a căzut pe şoldul meu alb ca zăpada a zicere leneşă a alinare ademenitoare a dor crâncen până ce şoldul meu se înnoadă cu palma ta privirea aceea care mă țintuie m-a scris patimii tu zborule dezmiardă-mă dezice-mă dezlănțuie-mă şi pierde-te în och…
  continue reading
 
pre-facerea gândul tău e o debarcare la țărmul zborului a sunetelor neîmblânzite de căderea întru tăcere cuvântul tău cotropeşte tărâmul ochiului meu până la tăişul genelor ce-ți poartă povara sărutului despicând dureros pleoapa de pleoapă şi ziua de zi versul tău e acea îmbrățişare de care eu însămi încerc să te salvez cu trupul meu împrăştiat în …
  continue reading
 
ridicând pleoapele peste facere (doem) astâmpăr adâncul nopții cu pleoapele îmi înmoi genele în întunericul nopții şi pe prima filă a zorilor îți scriu primele cuvinte ce-mi vin in minte îmi sprijin tâmpla de umărul tău şi simt cum respiri rostogolirea fiecărei secunde se crapă din nou de zi în privirea ta - din noaptea mea s-a crăpat de zi deja - …
  continue reading
 
pre-facerea gândul tău e o debarcare la țărmul zborului a sunetelor neîmblânzite de căderea întru tăcere cuvântul tău cotropeşte tărâmul ochiului meu până la tăişul genelor ce-ți poartă povara sărutului despicând dureros pleoapa de pleoapă şi ziua de zi versul tău e acea îmbrățişare de care eu însămi încerc să te salvez cu trupul meu împrăştiat în …
  continue reading
 
facerea - doem - era la începutul inceputurilor când lacrima era lacrimă şi gestul era gest şi valul venea din lumină călărind zborul în fiecare semn de pasăre era când sfredeleam o lacrimă cu o secundă şi lacrima curgea şi ziua ningea şi noaptea începea să plângă întristătoriu şi nimic dar nimic nu mai era la fel apoi veni ziua când lumea se curba…
  continue reading
 
pre-facerea gândul tău e o debarcare la țărmul zborului a sunetelor neîmblânzite de căderea întru tăcere cuvântul tău cotropeşte tărâmul ochiului meu până la tăişul genelor ce-ți poartă povara sărutului despicând dureros pleoapa de pleoapă şi ziua de zi versul tău e acea îmbrățişare de care eu însămi încerc să te salvez cu trupul meu împrăştiat în …
  continue reading
 
Constandine, Constandine (de jocului joc) Constandine, Constandine nu te desprinde de mine de tine de unde depline curg râurile pline de unde vii și unde pleci fără de mine să nu treci unde-ai putea doar tu să pleci când inima mea încercănată de semne dă semne pesemne de lemne de tine refuză să-ndemne fără de amintiri nu exista drum înapoi ci doar …
  continue reading
 
Am împărțit Purtătorul de Semne, volumul, în mai multe secțiuni de câte 10 poeme. Ceea ce veți afla mai jos sunt primele 10 poeme, pe care le veți afla și separat înregistrate. Textele le veți afla în fiecare podcast înregistrat separat. Sper să vă dea starea de care aveți nevoie și să vă placă. Support the show…
  continue reading
 
tablou trist străbat clipele astea dureros de lipite de cadranul ceasornicului singurătății pesemne vor înflori salcâmii pe ramuri de sticlă scrijelind îngrozitor aerul cu dureri fecunde e o nouă zi ascunsă iremediabil într-una zdrențuită ascunsă la rândul ei într-una chinuită şi tot aşa de abia îmi mai văd măsura şi mă agăț cu disperare de-o lume …
  continue reading
 
ţâpurituri să nu treci cu vinul bun pe lângă omul nebun că îi lumea cam beșleagă vărăvește zâua-ntreagă să nu treci cu luna plină pe la mine prin grădină că-i rămâne fără umbră pân-o crește frunza-n dungă să nu treci ulcior cu apă peste nume fără groapă nu te-ndoaie, nu te șede nici în lume nu te-ncrede să nu treci fără de tine peste sufletul din m…
  continue reading
 
destin din adâncul de adânc crește trupul meu de prunc nu mă lasă să mă duc nici iubire să arunc dar nici rău să nu aduc pe cerul profund albastru crește sufletul de astru naște sunetul măiastru din pietre de alabastru zi de zi și zori de zor dă-mi sărutul să mă-nsor dă-mi iubirea ca să mor înflorindu-mă-n cocon din adâncul de adânc crească trupul …
  continue reading
 
privind eternul primăvara gând pentru pruncuță când din drum s-ar opri inima să bată şi gândul să răzbată ce linişte defunctă s-ar aşterne peste zborul păsării mele şi zbaterea aripilor ar cădea ca arsă într-o lume întoarsă şi neînțeleasă şi rădăcinile n-ar mai țese seva însoritelor clipe şi ineluctabilelor maluri ale râurilor de sentimente cu care…
  continue reading
 
orele am crezut că e mâine așa cum deunăzi am crezut că e ieri trecerea orelor a devenit calpă și insipidă în fond nimic nu trece nicăieri nicicând mă uitam parcă încotro într-un sărut perfect femeiesc după un dor perfect de parcă glăsuise un ceas inutil dorinței un fel de prea plin spart la un colț mă sprijineam în ideile mele de trecere și ochii …
  continue reading
 
considerații mărunte despre fericire m-am întrebat ce voi face în dimineața în care voi fi fericit de parcă fericirea m-ar fi pândit de la colțul patimii firește că mă simțeam nedemn sau abandonat poate imperfect sigur sărac tristețea lăsase un bilet în care-și exprimase neputința mai întâi mie și mai apoi tot mie și mai la urmă numai mie pentru că…
  continue reading
 
imagini de încă iarnă am sosit în lumina amurgului rece la poalele pădurii închise într-o iarnă fără de sfârșit și-am mușcat cu sete din aerul rece și rar mirosind a pradă focul măsura tăcerea cu trosnetul lemnelor înghițite de flăcări și a îngerilor de oțel îmbrăcați în flăcări și-am mușcat din nou însetat din amurgul scurs pe zăbalele umbrelor co…
  continue reading
 
botezul cuvintelor mele în biserica aceasta a sufletului și a numelui meu am intrat cu trupul muiat de ploaia rece a acestei primăveri târzii și mi-am botezat mumă lumina cea pătrunsă de duh și har și cuvintele au devenit dintr-o dată arămii și copacii și-au ridicat și ei brațele înflorite spre norii roditori de sămânța apelor și poemul a devenit m…
  continue reading
 
de sensuri se desface cerul în lumpene sunete prelungite-n ecouri și valea răsună ancestrală rodind nocturn și turmele curg către sat în pași rari și demult scriși de cântecele de dinaintea vremurilor începute și nicicând terminate femeile îmblânzesc focurile caselor împlinindu-și destinul lor fecund cu lacrimile coconilor lor gângurind senin și de…
  continue reading
 
imagini de încă iarnă am sosit în lumina amurgului rece la poalele pădurii închise într-o iarnă fără de sfârșit și-am mușcat cu sete din aerul rece și rar mirosind a pradă focul măsura tăcerea cu trosnetul lemnelor înghițite de flăcări și a îngerilor de oțel îmbrăcați în flăcări și-am mușcat din nou însetat din amurgul scurs pe zăbalele umbrelor co…
  continue reading
 
botezul cuvintelor mele în biserica aceasta a sufletului și a numelui meu am intrat cu trupul muiat de ploaia rece a acestei primăveri târzii și mi-am botezat mumă luminaa cea pătrunsă de duh și har și cuvintele au devenit dintr-o dată arămii și copacii și-au ridicat și ei brațele înflorite spre norii roditori de sămânța apelor și poemul a devenit …
  continue reading
 
Aceasta este a treia selecție de doeme din volumul de Doreme de Dor și Doară scrise și citite de Miruța Mareș și Andrei Constantin Burdușa. Doemele le veți afla separat în fiecare podcast care este dedicat fiecărui doem. Aici nu ne-ar fi ajuns spațiul pentru a le reproduce în scris pe toate. Support the show…
  continue reading
 
la capătul cuvântului cât de-o lumină ridic sabia nu știu nimic mai adânc decât cerul și nimic mai profund ca apa în armura sa de lumină nu știu nimic mai profund ca zborul călare pe un inorog și nimic mai semeț decât muntele cu picioarele sărutate vecinic de ocean mai degrabă un fior simt în traiectoria eliptică a planetelor și nimic mai pătimaș c…
  continue reading
 
cauzalitate fără umbra mea ce ți se prelinge pe retină totul ar fi mai greu între tine şi tine căci n-ar mai țâşni din rama secundei şi linişte şi floare şi cuvânt de nu te-ai face luminăîn preajma umbrei mele tu rană a luminii delicată precum o floare de cireş atinsă de boarea primăverii ce ne ajunge din urmă desculță călcând pe poteci de semne tu…
  continue reading
 
întoarcerea iubirii în rugăciune de ce ti-e senin când respirarea mea răsare în lumina verde a ochilor tăi şi zorii mei îşi dau mâna în acelaşi danț al zorilor cu zorii tăi încă fierbinți de atâta întuneric de ce mi-e încă sublim când senin soarele apune în dâra ruginie a ochilor mei şi stelele se cheamă unele pe altele în danțul mereu necunoscut a…
  continue reading
 
cea de noapte precuvântată plâng aprins a iarnă în noaptea asta în care întunericul mângâie piatra ce nemişcarea o poartăîn pântec şi te privesc urnind cuvintele pe roată şi poduri din versuri coborând atunci mi se pare că e firesc să fiu rădăcina pământului tău şi umbra unei aripi de îngere şi iarna mă zăreşte femeia din pântecul meu cum geme cea …
  continue reading
 
păsări de hârtie uneori lipsindu-mi tu de tine atât de adânc desenez o pasăre de hârtie pe care o colorez cu mireasma ta de duminică atunci când adormi sub radicalul brațelor mele alteori iubindu-te pe tine atât de profund desenez păsări de hârtie care îşi întind aripile împrejurul nostru ca florile de salcâm şi astfel ne preschimbăm în trupurile p…
  continue reading
 
pod - doem - și cuvântul tău săgetând de lumină mi se face rotund curcubeu de lacrimi alungit şi sticlos căci deasupra pământului peste apa cea apă curcubeul e doar un pod ce-şi află jumătarea încercuindu-se dureros de perfect sub pământ ca şi cum orice pod o jumătate este dar o jumătate de curcubeu miruța mareș & @ndrei filip ©onstantin burdușa™ C…
  continue reading
 
când tace luna şi când nu mai rezist la atâta frumusețe (şi asta mi se întâmplă destul de des) sufletul meu pleacă pe jos să te întâlnească dacă oboseşte de atâta drum Dumnezeu îi aruncă o aripă şi uite aşa pe toată calea lui se ridicăîntru rugăciune şi întru binecuvântare se opreşte puțin pe piatră pe foc pe frunză şi coboară să-şi umple cofele cu…
  continue reading
 
adágio ființa mea se frângea se rupea arbitrar în fâşii lungi de raze opace de soare impar clipele le degustam cu ochii mei alb de căprui aprinşi de negru adânc până când lacrimile scăpărau lovindu-se de propriile lor țărmuri mă regăseam în amfora trupului meu în care din întâmplare zornăia o scoică ce-mi ține sufletul captiv sfâşiat în cadre dispa…
  continue reading
 
dumineca. sau despre duioşie. în contrapunct dumineca asta arde mocnit şi se topeşte strident la feştila opaițului verii dumineca asta cu chipul tău pictat din mângâierile mele ce plânge mocnit ca o rugăciune şi grâul ce încă-şi mai toarce unduirea secretă dincolo de aburul topit al duminecii acesteia care arde mocnit în timp ce feştila opaițului v…
  continue reading
 
rost(u)irea de dragoste inima mea bate în silabe sau în cuvinte sau în neaprinse fragmente de nori ca și cum nici nu aș fi de aici și am adesea senzația că va ajunge curând la tăcere și măîntreb omul meu ploaia ta şi viața mea toate sub acelaşi câmp cu maci sunt oare semințe ale cerului aprins de aceleaşi gânduri? rost(ui)eşte-mă! miruța mareș & @n…
  continue reading
 
Aceasta este a doua selecție de doeme pe care o publicăm aici, versurile fiind recitate de autori. Doemele le veți găsi publicate și separat și în grupaje, așa cum este acesta. Sper să vă dea starea de liniște și de iubire cu care noi le-am scris. Cu toată dragostea noastră, de la Miruța Mareș și Andrei Constantin Burdușa Support the show…
  continue reading
 
tristesse ètude II aş fi putut construi o arcă în care să pun toate singurătățile noastre perechi două câte două aripe lângă aripe aş fi pus la adăpost infinitele clipe în care te-am tânjit câteva îmbrățişări câteva priviri ceva respirări o urmă pe pernă şi pe tine karmă cu chip celestin în cele din urmă ar mai fi rămas loc doar de o singură bătaie…
  continue reading
 
romantic lasă-mă desculță să-ți împletesc liniştea pe uliță când vin pe drumul de rouă despletită cu sânii fierbinți de lumină rănită şi să-ți plămădesc sărutul în cupa de crin a buzelor mele pe când tu-mi culegi de sub gene lacrimi de albă iasomie tu lasă-te desculț când alergi frământând sălbatic nisipul fierbinte al mării cu brațele pline de cuv…
  continue reading
 
tristesse étude I apusul şi răsăritul până dincolo de hotarul chipului şi eu la tâmpla ta iubirea şi tu la umărul meu tăcerea până dincolo de bolta de jăratec ce ne picură din când în când trupurile oh, tu, femeie a mea pune-mă să plâng din nou de jur-împrejurul respirației tale pe buzele fragede să sară scântei de lacrimi pe şoaptele mele să tatuă…
  continue reading
 
magnitudinea senzației de sete de pe buzele tale întotdeauna cuvintele ard ca şi cum pământul s-ar despica şi mările s-ar goli de sângele mărilor şi cerul şi-ar pierde mințile şi zborul meu mă răneşte adesea depărtându-mă de țărm iar depărtările se împletesc de-a-ndoaselea în covârşitoare forme cuvântătoare ca şi cum ca şi când moartea s-ar fi rătă…
  continue reading
 
nerespirația mea de tine trăiesc tăind tăcerea adânc până la lacrimă atât de rotund aici şi acolo aproape şi departe ca şi cum ca şi când până la măsura pietrei din care țîşneşti şi mă prefac că nu există distanță şi mă prefac uneori în ac de ceasornic în minutar mă prefac să măsur să mă măsur pe mine de tine preț de-o trecere până la îmbrățişarea …
  continue reading
 
păstrez amintiri zdrenţuite doar toamna mi-o amintesc mângâierea şi sărutul sărutul acela amărui cu gust de poamă răscoaptă pe care-l port în lacrimă să pot să-l cern printre gene când ochii mei se topesc de neputinţa clipirii ruginind împlântați în dorință până la durerea dintâi a cunoaşterii de sine pe mine am uitat unde m-am pierdut de mine doar…
  continue reading
 
efectul de penelopă la cernerea durerii în lipsa umbrei tale umbra mea de amforă se proiectează sferic pe fiecare piatră ce-ți aține calea în curgerea ta spre lumină şi dorul această melancolie imprecisă poartă parfumul dorinței tale în oasele mele suave de felină din când în când cântecul deplin al nopții răzbate printre copacii înghețați şi peste…
  continue reading
 
efectul de poem poemul meu e o cronică aparte pentru că ziua îl scriu cu lumină cu lumina ochilor tăi iar noaptea îl scriu cu sângele meu ce miroase pregnant a cerneală poemul meu e o cronică aparte trăităşi plânsă în dor nesfârşit de la un capat al zilei până la alt capăt al nopți poemul meu e o cronică aparte pentru că se scrie şi se rosteşte pe …
  continue reading
 
de dorului dor pe mările sculptate de valuri toate corăbiile purtau numele tău acul busolei arăta imprecis spre toate punctele cardinale şi ancora ruginită bâjbâia după primăvară numai ochii tăi îşi tremurau verdele înspre mine când zorii rămăseseră doar amintirea unei umbre ce se prelingea desuet pe umerii mei nu ştiam cu care alint să alin durere…
  continue reading
 
de-a calea rodului spre răsărit întotdeauna spre răsărit curb şi cărunt îți întoarce ochiul meu lacrima şi pe piatră rămân mereu două dâre ca şi cum inima noastră cea de toate umbrele ar păşi pe vârfuri într-o încăpere a măsurilor cele nemăsurate doar de frica clepsidrarului două umbre se-mpletesc în fereastră şi niciodată nu ştiu care dintre ele p…
  continue reading
 
Loading …

Hızlı referans rehberi